CELE ŞAPTE ANOTIMPURI ALE VEŞNICIEI
- poeme pentru arborele singurătăţii -
LÂNGĂ VIETĂŢILE CERULUI
Mi-e dor de tine cuvânt care nu încape în peştera serii
mi-e dor de tine şi fiarele urlă
m-ar sfâşia de umbra ta nu m-ar ţine în
lanţuri lângă vietăţile cerului
mi-e dor de tine
arborii plâng frunze de miresme
flori carnivore mă vând
mi-e dor de tine
peste ierni se frânge sângele vântului
cum să te apăr de fulgere şi cutremur
cum să te adun din lacrima fluviului
silabele fierb lava tresare
într-o lume cu meduze şi ierburi
valurile devin metal
pietrele îşi pierd strălucirea
mi-e dor de tine
pe ancora altui ţărm te-am aflat
stigmat peste vreme
îngerii te frământă în morile beznei
dorul de tine mă sfâşie între spinii unei
grădini fără păsări
cărămizi
într-un mormânt necunoscut
SFÂŞIEREA CA EXISTENŢĂ
Stau cu capul pe un strigăt şi plâng
iubirea mă cerne prin semne
milă nu are nici lemne de jar
ea creşte din carne şi sânge
din ochi şi din cer peste ape
din bezne când iadul e-aproape
din somnul ce aripa frânge
stau cu capul pe o rană şi plâng
iubirea mă arde mă cere
cărare îşi face prin vis şi prin vrere
în flacără sapă mormânt
stau cu capul pe un strigăt
PENELOPA
Din tine-mi ţes nebănuite unde
şi-mi smulge focul aripi dinspre văi
în zariştea ce arde mori fecunde
prin sângele din zori îmi taie căi
tu vii târziu cu marea înspumată
când somnul piere-n mine şi-n tumult
pe iarba oglindită-n stinsa vatră
cei duşi sunt pietre-n lacrimi şi ascult
cum sună vremea printre păsări nude
şi limpede frâng arderi între stei
solstiţii curg tac jurăminte crude
când inima-mi pe eşafod o vrei
acolo stai aici e pânza verii
şi-n mine cerni poteci pentru cocori
crud gândul viu în templul ars al serii
mă cere-a ta sub pavăză de sori
NUMELE TĂU
Numele tău este o vietate ciudată
îl mângâi şi are spini
Respiră uneori fără să-l aud
simt doar inima cum se clatină în bătaia valului
subteran pe care-l iscă
Numele tău se mişcă prin fiece sunet
zămislind o nouă ordine a universului
pentru sângele meu e uragan
pentru tăcerea din mine viforniţă
pentru rana din strigăt
balsam binecuvântat
scrise pe zăpezi literele lui pulsează
adâncă zbatere de aripi între rădăcinile nopţii
clocot de seism
numele tău
PASĂREA sau PIATRA CARE ARDE
pe o muzică de Loreena McKennitt
E dragoste umbra din preajma lăstunilor
e dragoste pădurea de ger şi pământ
e dragoste pânza din ora furtunilor
e dragoste ochiul de alge răsfrânt
e dragoste flacăra din greierii sorţii
e dragoste piatra sub vechiul mormânt
e dragoste vinul din iezerul nopţii
e dragoste lacrima din strigătul frânt
e dragoste somnul de frunze şi ape
e dragoste iarba din miez de cuvânt
e dragoste cerul de arbori aproape
e dragoste şoapta prin hiene de vânt
LORELEI
Cerc de foc soarele curge în sufletele noastre
luna e ombilicul care ne leagă de nori
pământul arde
inimă de catifea peste ploşniţe
unde să te caut
mi-ai spus că vei fi în sângele meu
înainte de zori
iată – zorii sosesc
şi sângele meu strigă după tine
ierburi se năruie în munţi
grotele s-au umplut de şerpi
cerul se frânge în mare
sângele meu strigă după tine
aş vrea să plec
dar piatra pe care mi-ai lăsat-o e albastră
semn că vei sosi în curând
palmele mele s-au făcut semne de pod
ochii păsări la pândă
picioarele rădăcini de troiţă
luntre cu vâsle de foc
trupul
sângele meu strigă după tine
cărare arsă mi-e inima
toiag ce înfloreşte când şoaptele tale
îmi ating umărul
LITANIE
Această înşiruire de sfâşieri numită viaţă
o aştern pe nisip
zbatere de peşti pentru albatroşii cerului
această înşiruire de răni numită viaţă
o leg cu verigi de oţel
de stânca unui nor
pe care-mi sprijin scara spre Dumnezeu
această înşiruire de trepte
de priviri sângerânde
o transform cu ţipetele nopţii în lavă
această înşiruire de aşteptări
neaşteptate
e adăpostul în care am învăţat
să-ţi rostesc numele
această înşiruire de flăcări
e tot ce mi-a rămas
această înşiruire de tăceri
după
plecarea ta
PERSIDA RUGU
