ANDREI MARGA

MIRCEA IOAN CASIMCEA

A FI

A fi în ape sau în soare

a fi în flăcări sau pustiu

în arborele ce nu moare

a fi în zidul plâns, cel viu

a fi în pajiștea din unde

a fi în miezul de argint

al lunii de pe-ascunsa punte

a fi-n statuia de granit

a fi în râul dinspre munte

în delta păsării de-azur

a fi în pleoapa de pe frunte

ori în paingul de pe mur

a fi-n lucarna serii-aprinse

când pasul e-nsetat de zbor

a fi în umbra umbrei ninse

a fi un sol, un călător

a fi corabia din zare

a fi un cântec nerostit

a fi în macul de pe-ogoare

a fi un foc în asfințit

a fi privirea de pe cruce

a fi cuvântul din Cuvânt

a fi troița din răscruce

a fi cascada de sub vânt

a fi un sâmbure de glie

pe dunga cerului deschis

ori curcubeul din tărie

când ploi căzut-au prin abis

a fi o soră pentru-un frate

ce-n palme ține-un univers

a fi o inimă ce bate

a fi o rimă dintr-un vers

a fi albastra primăvară

ce-n foc și-n sânge a rămas

a fi sărutul dintr-o gară

a fi un strigăt fără glas

a fi un drum ce curge-n lume

a fi un vis fără popas

a fi un cal gonit în spume

a fi al neuitării ceas

a fi un sunet dintr-o vară

ce-adună frunze peste nori

a fi un velier de seară

ce-și uită umbra până-n zori

a fi un gheizer colț de stâncă

ecou de ochi printre ninsori

un leagăn de ocean și încă

o stea arzândă printre sori

a fi un susur de lumină

prin frunze arse de-ntomnări

a fi pădurea fără tină

a fi un cocostârc în zări

a fi ce ești sau ce rămâne

din toate cele ce visezi

a fi un vin vărsat pe-o pâine

ori lacrima dintre zăpezi

                         PERSIDA RUGU