ZIUA CULTURII NAŢIONALE

15 ianuarie 2016

Cluj-Napoca... cu inima deschisă

Locuitorilor lui care m-au primit

Persidei Rugu, prietena mea de departe

Era un mic Christ gri, înghețat într-o lucire de-argint.

Chipul lui fin înconjurat de spini se pleca spre pământul

în care părea resemnat să se-ntoarcă, precum chipul unui fiu

supunându-se misterioasei tăceri a tatălui său.

Era o bijuterie frumoasă, atrăgător de simplă,

unind suferința-mpăcată cu sfâșietoarea iubire.

Atârna la gâtul unei doamne al cărei surâs firesc

plutea peste trăsături necunoscute și primitoare.

„Cât e de frumoasă!” am încercat să-i spun arătându-i-o.

„Nu-i așa?... E imaginea binelui…”

„Luați-o! Păstrați-o! Da! Da! V-o dăruiesc!”

mi-a spus ea, după o clipă.

De-atunci, port un pic din cerul României

pe pieptul meu de pescar parizian.

Îl voi purta până la sfârșitul zilelor mele.

Nu ca pe un porte-bonheur,

ci ca pe un bilet de sejur

într-un straniu ținut al inimii

unde domnește simplitatea și curtenia.

Să se știe sub veghea lui Christ

nu-i displace inimii mele.

El e cel mai bun simbol al generozității.

Clujul mi-a confirmat ceea ce știam de mult timp:

decât natura, mult mai frumoasă se-arată uneori

umanitatea !

Maurice Couquiaud

(în românește de Horia Bădescu)