sâmbătă, 20 februarie 2016

PE ZIMȚII UNUI VIS



„Vine primăvara. În fel și chip, tot ce-a fost va
Renaște. El însă nu e de față, s-a
Dus aiurea; căci bunele Genii sunt darnice;
Acum de cerești convorbiri are parte...”


HŐLDERLIN, „Ganymede”







ARDERE

             fratelui meu,
                 după o tragică plecare


Ascultă-mi lumina din sânge
ascultă-mi iubirea din gând
ascultă amarul cum plânge
cum arde și tremură-n vânt

ascultă cum strigă tăcerea
pe străzile nopții pustii
și nimeni nu-mi știe durerea
când tac și aștept să revii


Arad, 9 Martie 2001.





PE ZIMȚII UNUI VIS


Aici, în locul care plânge
lumina-și doarme somnul lin
și în pocalul cu venin
iubirea lacrima și-o frânge

aici, în flacăra din sânge
te zămislesc de parcă-ai fi
pe dunga mării dinspre zi
o urnă ce-n văzduh se frânge




FRATELE MEU


Fratele meu albastru gigant
pe dunga visului de sânge
se-adună-n ploi, în rug ce plânge
la margini de abis și neant

fratele meu tămâie și aur
și ambră și smirnă și dor
colindă prin suflet prin lacrimi și nor
iscând peste toate lumină de faur

fratele meu izvor de viață
alunecând printre semne de cer
ne-aduce aproape lumina din ger
ne-adună din miriști din alge și ceață

fratele meu





TRISTEȚE

Dorul de tine aripa-mi cerne
moartea mă caută din vreme-n vreme
flacăra serii albă văpaie
inima iernii – taină bălaie

arde minunea Carului Mare
strigăt înalță rana sub sare
strigăt de lacrimi arșiță nouă
dorul de tine – macii sub rouă




ASCUNSA ZARE FIERBE PRINTRE FLUTURI


Ascunsa zare fierbe printre fluturi
se cerne cerul nopții de licori
tristețea ce crud cade peste nori
pe malul stâng al inimii o scuturi

în arbori se zărește o statuie
prin umbra noastră arde un licorn
și frânge lacrimi iarăși de mă-ntorn
prin sânge cald în rana de sub cuie






RUNE


Fratele meu se culcă-n țărână
și tremură luna pe râu
dincolo de zei se-nalță-o fântână
cu boabe de rouă și grâu

Fratele meu privește în taină
răscrucea de umbră și jar
din flama oglinzii
pe arbori curge-o haină
ce iscă ploile-n zadar

Fratele meu se-ntoarce în tăcere
cum vântul se-anină de stei
și iedera grinzii răspunsuri ne cere
cu-arome de îngeri și miei

Fratele meu din sevă renaște
prin inimi coboară lăstar
se frânge pe Mureș
azima de Paște
și curge din sânge nectar







marți, 16 februarie 2016

POEM
                        poetei Persida Rugu


Gândurile-şi răsfrâng ecoul
în apele albastre ale oglinzilor
şi se preschimbă-n
volute de lumină –
cuvinte.

În tăcerea nopţii,
din fluvii stelare,
se desprind armonice sonuri,
cuvinte-n cadenţe -
poeme.


                         LUCIA SAV