NICOLAE BĂCIUȚ

Variațiuni pe o temă dată

ZODIAC SIGN

                To the poet Lucian Blaga

 

Shine, you rainbow song across the thunder trees

come, unshadowed light

water untouched

come birds of freedom

mourning creatures watching the dark

like the gold nightingale

or silenced owl

 

come tears of the depth

embracing the edge of sight

unfoil the echo of dim words

sliding along the hardly started age –

words burn in the clearing of the moon

from our blood

You are here

 

in the yesterday shadow

embalming our spirit as if

you never faded out in swan silence

or water-lily petals

unheard chimes of faint shout

within sand glass walls

and amphorae of wind

 

Stay forever on the right

of our wing of enamel and fire –

by worshiping the Word and you

we turn the eternity evergreen

the castle of steaming rains

and the cross of our people

Amen

 

                                              PERSIDA RUGU

              

Traducere în limba engleză de CAROLINA ORĂSAN 

ZODIAC SIGN // FATE

 

                To the poet Lucian Blaga

 

The rainbow song shines over the thunder’s trees

come, unshaded light

untouched water

come birds of freedom

mournful creatures watching the dark

like the golden nightingale

or the tacit owl

 

come, tears of the abyss

enveloping the skylights of the gaze

unfold the echo of the faded verbs

sliding over the century not yet begun –

the words burn in the moon’s glade

from our blood

You are here

 

in yesterday’s shadow

embalming our being as if 

you have never withdrew yourself in the swan silence

or in water lily petals

unheard sounds of silent scream

between the hourglass walls

and amorphous of winds

 

Stay forever on the right

of our wing of enamel and flame –  

by worshiping the Word and you

we make eternity evergreen

the castle of steaming rains

and the cross of our people

Amen

 

                            

                                  PERSIDA RUGU

 

 

Traducere în limba engleză de MAGDA TOPAN-HOREA 

REPERE CRITICE

                 „Lumina”, „Arborele”, „Tăcerea” şi „Clipa” alcătuiesc,  în general, „dreptunghiul uşii deschise în noapte” (Însemnări) circumscriind această ţesătură lirică, atent lucrată, gracilă de la prima vedere şi puternic aluvionată de cultura nu numai literară. Întregul ciclu dedicat, prin titlu, memoriei mamei, caligrafiază existenţa în desfăşurarea ei epifanică şi irepetabilă: „Să fii totul în toate/ fără să fii nimic altceva” (Anna) ori „sunt dincolo de dincolo/ lumea întreagă îmi aparţine în suflet” (Dincolo) rezumă – deziderativ dar şi imperativ – scurtircuitarea multiplicităţii universale cu unicitatea ontologică în poezia „arc de cerc” şi, în acelaşi timp,  „rană/ prin care ochiul priveşte/ în adâncurile însângerate/ ale adevărului” (Ars poetica). Propensiunea pentru exprimarea eliptică, adesea aforistică şi mărturisind astfel, indirect, despre fascinaţia modelului haiku este, aici, personalizată prin apelul reiterat la eul  (auto)biographic de picaro cultural însă regăsindu-se mereu, precum în Casa din suflet, în acelaşi „dreptunghi/ al/ uşii deschise”: „cu inima arsă mă întorc fără să fi plecat/ nicicînd// tăcerea ta/ e matricea universului// În pereţii de carne ai casei/ arde amintirea/ lumânare uitată la poarta cimitirului”. Amprenta, umbra, semnul, memoria ş.a. – filtre ale lucidităţii incorporate în „dreptunghi” – intră în panoplia lirică din „Umbra fluturelui de abanos” oferită cititorului de PERSIDA RUGU, la fel de bine centrată ca şi aceea din „Oglinzi alchimice” (2015) sau „Îngerul muntelui roșu” (2017).

 

                                                                                                MIRCEA MUTHU 

PERSIDA RUGU, Umbra fluturelui de abanos, Editura Avalon, Cluj-Napoca, 2020

MEDALION PEDAGOGIC

 

DUMITRU SALADE

(1915 – 2006)

 

 

          Dumitru Salade, profesorul eminent și omul de omenie, a fost implicat mereu într-o neobosită activitate de specialitate continuă, pe tărâm profesional, într-o exemplară carieră didactică și științifică, fiind un adevărat luptător pe frontul vieții și al culturii românești. Pornit dintre frumusețile gliei străbune, din Daia Română, de pe meleagurile județului Alba, unde se întorcea cu dor nestins, la vatră, din când în când, pentru a-și împrospăta și reîmprospăta puterile adânci ale ființei, precum altădată miticul Anteu, profesorul Dumitru Salade a îngemănat știința minții și a sufletului cu aceea a vieții, pe tărâmul universității clujene, modelând sute și mii de spirite cu vorbele sale înțelepte și aducătoare de încredere sau speranțe.

          A coordonat, însuflețit permanent de un spirit nobil de perseverență, abnegație și dăruire, activitatea didactică a catedrei de profil din cadrul Universității clujene „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, în aderență continuă la faptul concret, transpus în limbajul noțiunilor de psihologie, pedagogie, psihopedagogie. Pe lângă conținutul informal și formal al activității ex cathedra, a coordonat orientarea școlară și preorientarea profesională, a condus, totodată, conținutul și metodica practicii pedagogice, de-a lungul anilor de pregătire inițială (universitară) și de pregătire continuă (post-universitară) a cadrelor didactice, situându-se, astfel, prin întreaga sa activitate, în vârful unei piramide profesionale, printre primele două-trei personalități ale mișcării pedagogice din țară.

          Pe parcursul anilor, profesorul Dumitru Salade a devenit autorul a numeroase studii și articole publicate în culegeri și reviste de specialitate, volume proprii și volume în colaborare sau sub redacția sa, cronici, dezbateri, prefețe la nenumărate cărți de profil, recenzii, interviuri, mese rotunde, participări la simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări de specialitate, atât în țară, cât și în străinătate.

          De asemenea, a fost autorul a numeroase cărți în domeniul său de specialitate, cum sunt: „Valoarea formală a cuvintelor în memoria asociativă” (1943), „Pre-orientarea profesională a tineretului” (1948), „Metodica organizării și desfășurării lecției” (1957), „Ce va deveni copilul meu?” (1962), „Pregătirea elevilor din clasele V-VIII pentru alegerea profesiunii” (1964), „Problemele pedagogice ale orientării profesionale” (1966), „Ce profesiune să-mi aleg?” (1968), „Cercuri de elevi în liceu” (1971), „Educația prin artă și literatură” (1973), „Dicționar de pedagogie” (1979), „Didactica. Sinteze de pedagogie contemporană” (1982), „Educație și personalitate” (1995), „Portrete de universitari clujeni” (1997), „Dimensiuni ale educației” (1998), „Om și profesiune” (1998), „Studii de pedagogie aplicată” (2000), „Oameni între oameni” (2002) ș.a.

          Profesorul Dumitru Salade este și autorul a două remarcabile monografii ale satului natal: „Daia Română – izvor la care mă întorc mereu însetat” (2002) și „Pe cărările vieții” (2005). „Pe cărările vieții” este ultima sa carte pe care a scris-o și care a apărut publicată chiar în preajma momentului în care profesorul Dumitru Salade s-a retras dintre noi, în veșnicie.

          „Profesorul Salade nu s-a închis în bibliotecă, ci a deschis larg ferestrele spre lume. Însăși opera sa pedagogică, substanța lecțiilor și comunicărilor sale, își are originea, pe lângă însușirea datelor recente ale științei, în contactul neîntrerupt cu realitățile vii ale școlii, transpuse în grila de concepte ale disciplinelor noastre (pedagogie, psihologie). Ne-a surprins întotdeauna, pe toți colaboratorii prin finețea observației, prin justețea și realismul soluțiilor schițate, prin marea solicitudine față de chemările oamenilor și ale forurilor de învățământ, ale instituțiilor școlare etc.”, a arătat profesorul universitar dr. Ioan Radu. „Am fost colegi la Catedra de Psihologie și de Pedagogie a Universității clujene, devenind paralel prieteni de drumeție și de activitate comună”, a mai adăugat profesorul Ioan Radu.

          „Prestația profesorului universitar Dumitru Salade, ca om al instituției școlare, de consilier al elevilor, al părinților și chiar al cadrelor didactice, de cercetător în domeniul științelor educației, s-a caracterizat prin competență, entuziasm și pasiune, iar relațiile cu semenii, prin solicitudine și cooperare”, a afirmat despre acesta, profesorul universitar dr. Miron Ionescu.

          Vom reda în continuare o parte dintre concepțiile de viață, dintre principiile care i-au structurat activitatea ex cathedra, opiniile și afirmațiile făcute de profesorul Dumitru Salade, în cadrul mai multe interviuri date, cu entuziasmul profesoral și cu savoarea aparte, specifice acelei personalități magnetizante pe care o avea acest mare pedagog și mentor al atâtor și atâtor generații de tineri pe care i-a format la școala marilor caractere și a autenticelor pregătiri pentru viață și profesiune.

          „Viitorul pedagogiei, la începutul mileniului III și la începutul secolului XXI, va fi similar cu viitorul multor altor științe. Se va dezvolta și-și va lărgi aria de aplicare, își va fundamenta și mai mult statutul de știință și își va consolida statutul interdisciplinar. Crescând rolul educației în afirmarea personalității și în creșterea nivelului de civilizație, științele pedagogice își vor îmbogăți și ele registrul modalităților de intervenție în dezvoltarea persoanei și a personalităților umane pregnante. Educația permanentă, obiectiv major al mileniului care începe, va deveni în domeniul științelor umaniste imperativul care va determina orientarea și structura oricărui proiect pedagogic de specialitate.

          În acest sens, pentru o armonioasă educație a tineretului, psihologia, pedagogia și psihopedagogia, inclusiv psihopedagogia specială, aceste  patru surori bune, vor merge mână în mână ca drum parcurs în evoluția lor de-a lungul anilor. Este greu de văzut sau de proiectat evoluția vreuneia dintre ele, independent de celelalte, fiindcă toate au ca obiectiv de studiu și de intervenție persoana umană, în ansamblul ei, psihicul și fizicul, comportamentul, atitudinea și scara de valori în limitele cărora se va mișca. Psihologia examinează psihicul în ansamblu și evoluția sa, pedagogia și psihopedagogia urmăresc dezvoltarea personalității copilului, a adolescentului și a tânărului, iar psihopedagogia specială studiază abaterea de la normalitate, pe diferite paliere de dezvoltare senzorială și psihomotorie și comportamentală, în așa fel încât să poată interveni în ameliorarea curbei proprii de dezvoltare pentru fiecare individ cu cerințe speciale, spre integrarea armonioasă a persoanei în familie, în școală, în profesiune, în societate. Cele patru discipline încearcă să cuprindă cât mai mult din aria educației tineretului. Așa cum s-au structurat ca științe independente, psihologia încearcă să răspundă solicitărilor foarte diverse ale psihicului, să descopere mecanismele intime care să ne ajute să înțelegem funcționarea creierului și să putem valorifica întreg potențialul creator de care dispune. Pedagogia a încercat de-a lungul timpului să influențeze dezvoltarea individului, sub toate aspectele sale specifice, să-i asigure o evoluție ascendentă și să-i ofere sprijin în afirmarea și integrarea sa socială. De dată recentă, științele educației elaborează noi tehnologii pentru autoeducație și pentru educația permanentă, în scopul apropierii oamenilor între ei și al ridicării nivelului de civilizație. Psihopedagogia specială, disciplină relativ mai tânără, s-a orientat mai ales asupra cazurilor problemă, tot mai numeroase, mai diversificate ca și cazuistică și ca modalități de recuperare și de reintegrare socială, tot mai complexe. Unii specialiști se ocupă cu psihopedagogia persoanelor cu cerințe educaționale speciale, ca nivel scăzut de dezvoltare psiho-mentală, iar alți specialiști, tot mai numeroși, extind sensul sintagmei de psihopedagogie specială și la categoria copiilor, a adolescenților și a tinerilor supradotați ca și capacitate intelectuală sau aptitudinală.

          Pe de altă parte, psihologia și pedagogia artei, educația estetică, în condițiile actuale și de perspectivă, vor constitui obiectul unor studii și ale unor metodologii practice puse la dispoziția școlii pre-universitare și universitare. Pe viitor, arta va ocupa un loc tot mai important în domeniul disciplinelor educației, datorită rolului pe care esteticul, armonia, echilibrul ș.a.m.d. ar trebui să-l dețină în ansamblul valorilor sociale. Dezvoltarea necontenită a tehnicii va duce, ca și contrapondere, la dezvoltarea de cealaltă parte a esteticului, a nevoii de frumos și de frumusețe, a implicării armoniei în majoritatea construcțiilor noastre.

          Cred că în prezent sunt suficiente probe pentru faptul că psihologia, pedagogia și psihopedagogia s-au apropiat de artă sau de arte, astfel încât speranțele noastre să ne îndreptățească noile și permanentele noastre așteptări. Numeroasele și diversificatele expoziții, simpozioane, publicații și alte manifestări științifice fac dovada faptului că interpretarea operelor de artă, de orice natură ar fi acestea, nu se poate face cu succes fără incursiuni competente în domeniul psihologiei și al pedagogiei.

          Elementul afectiv, prezent și important în aceste situații, nu poate fi identificat și valorificat fără apelul la serviciile celor două științe, care sporesc farmecul și valoarea creațiilor.

          Susțin argumentat că fără un plan, un model, un set de valori care să-ți orienteze viața, nu are niciun sens să viețuiești sau să suporți o existență cenușie, lipsită de orice bucurii intelectuale și satisfacții etice și estetice.

          Trei trebuie să fie comandamentele fiecărui tânăr: să te străduiești să creezi ceva bun, adevărat și frumos în viață, să te bucuri de viață, să-i guști farmecul și să te pui în slujba binelui obștesc. Măsura, echilibrul, onoarea și demnitatea umană sunt cele mai importante valori pentru care merită să lupți. Toate acestea înseamnă a respecta trecutul, a cântări corect prezentul și a proiecta, tot corect, viitorul. Între acestea, pregătirea, interesele, aspirațiile, aptitudinile și atitudinea joacă un rol important fiecare, mai ales dacă sunt structurate într-o unitate durabilă.

          Rolul școlii rămâne prioritar în pregătirea generațiilor tinere pentru viață, dar cred că tot mai multe și mai variate instituții, asociații, fundații etc. își voe asuma un rol educativ, oferind o tot mai importantă contribuție la dezvoltarea individului. Nu va fi concurență între ele dacă școala va ști să-și asigure sprijinul și colaborarea acestora. Școala nu poate fi totuși singura instituție specializată în instrucție și educație, ci e stringent necesar să fie aliată cu tot mai mulți alți factori sociali decizionali (familie, O.N.G.-uri, poliție, diferiți alți factori sociali, culturali ș.a.m.d.), care să-și propună să contribuie la instruirea, dezvoltarea, integrarea și afirmarea unei persoane în societate. Din păcate, viitorul ar putea să reducă rolul școlii la o acțiune incipientă în procesul formării personalității. Rămân valabile funcțiile ei principale, dar acestea ar putea fi serios concurate de apariția și funcțiile noi și complexe ale unor noi instituții cu prerogative asemănătoare.

          Reformele școlare ar trebui să cuprindă schimbarea mentalității, mai întâi a cadrelor didactice, apoi a părinților și a elevilor despre rolul școlii în societate. Treptat, vor trebui să-și schimbe opinia și specialiștii științelor educației, cu privire la posibilitățile și responsabilitățile disciplinelor lor. În centrul procesului educațional trebuie să fie plasat, urmărit și ajutat copilul în plină dezvoltare fizio-psiho-socio-culturală. Măsurile luate nu vor produce schimbările așteptate dacă cei chemați să le aplice nu-și vor modifica opiniile despre funcțiile școlii, despre rolul ei și, îndeosebi, despre atitudinea personalului didactic față de discipolii cu care lucrează. În același timp, școala trebuie să antreneze o mișcare în rândul populației pentru a sprijini eforturile acesteia și ale specialiștilor din domeniul educațional. O reformă școlară cuprinde, prin curriculumul național, o serie de modificări privind conținutul, structura, strategiile și pregătirea cadrelor didactice. Ea se realizează treptat, dar cu dificultăți, din cauză că masa mare a formatorilor didactici n-a fost pregătită suficient pentru a prelua și aplica măsurile prevăzute de o reformă instructiv-educațională autentică. Trei sunt direcțiile principale în care trebuie să se acționeze:

a) Stabilirea conținutului învățământului.

b) Structura sistemului de învățământ.

c) Pregătirea cadrelor didactice.

          Acestea nu sunt singurele, dar ele condiționează succesul transformărilor pe care o reformă autentică le are în vedere.

          În perspectiva modernizării pe care urmează să o suporte învățământul nostru, pentru alinierea la standardele europene, sunt prevăzute acțiuni de durată și mai profunde, menite astfel să-l modernizeze:

- formarea profesională continuă;

- educația adulților;

- învățământul la distanță;

- învățământul profesional și de ucenici;

- orientarea școlară și profesională ș.a.

          Învățământul nostru actual și de perspectivă trebuie să tindă spre o flexibilizare accentuată, spre o deschidere amplă și o receptivitate mărită față de cerințele mereu mai complexe și mai urgente ale societății și spre asimilarea noutăților care s-au dovedit eficiente în asigurarea dezvoltării și perfecționării randamentului acestuia. Învățământul ar trebui, de asemenea, să tindă spre punerea în aplicare și valorificarea intensivă a tuturor cuceririlor științifice actuale și viitoare, pe măsură ce acestea vor fi descoperite, mai ales a celor din domeniul științelor educației. Învățământul nostru trebuie să-și sporească puterea de asimilare a noutăților, din orice domeniu de activitate ar fi vorba, să le recepteze, să le proceseze și să le implementeze instructiv-educațional, din mers, fiind astfel mereu accesibil și atent la o permanentă perfecționare a tuturor componentelor sale: funcții, resurse, structură, conținut, personal, colaborări  etc. și să funcționeze după un plan coerent, unitar și modern.

          Idealul de personalitate a fost și este mereu invocat în orice reformă pedagogică. Acesta s-ar putea reda prin unele expresii sintetice, prin anumite sintagme verbale care-l concretizează astfel: personalitate armonioasă, omul total, dezvoltarea completă a resurselor spiritual-umane, omul creator, personalitate dinamică și multilaterală etc., înțelegându-se prin toate aceste expresii realizarea unei personalități capabile să-și controleze și să-și dirijeze destinul... Un om care să-și valorifice integral disponibilitățile bio-psihice și să-și organizeze viața în concordanță cu cele mai nobile valori și aspirații ale omenirii. O personalitate armonioasă presupune o afirmare și realizare echilibrată a tuturor celor trei laturi ale personalității sale: cognitivă, afectivă și volitivă.

          Sunt foarte multe lucruri pe care școala nu le poate oferi în suficientă măsură tinerilor, și anume: nu-i învață cum să se bucure în mod deplin și autentic de adevărata frumusețe a vieții, nu-i ajută să treacă peste unele obstacole, nu-i învață ce înseamnă a opta și cum trebuie luată o decizie, nu le arată suficient de profund care sunt riscurile unei aventuri fără o bază cognitivă și morală temeinică, nu le dezvoltă în suficientă măsură simțul onoarei și al demnității proprii, responsabilitatea și înălțimea aspirațiilor, nu-i ajută destul de mult să-și elaboreze un program complet de autoeducație și de educație permanentă și, în fine, nu le cultivă îndeajuns spiritul de inițiativă, de creativitate, dar și de un pragmatism echilibrat și rațional. Un tânăr care nu știe cum să reacționeze în fața unui eșec, înseamnă că nu este pregătit pentru viață. La fel, nepregătit pentru viață este și unul care pune mai presus decât munca anumite elemente de non-valoare precum sunt: șansele tendențioase, protecțiile, așa-zisele întâmplări, adică un hazard bine manipulat ș.a. Nu poate fi fericit un tânăr care nu pune la baza comportamentului său valorile morale și care nu știe ce înseamnă respectul, colaborarea în muncă de echipă cu semenii, altruismul, ajutorul reciproc, empatia, răbdarea, compasiunea, înțelegerea.

          Problema nu este atât ce ne dă școala în mod suficient, ci mai degrabă dacă școala, așa cum este ea concepută și organizată azi, poate da atât cât se așteaptă de la ea sau nu?! Școala nu este niciodată adaptată complet evoluției continue și complexe a omului, spre a-i acorda o existență calificată profesional pe tot parcursul existenței sale și în ritmul cerut de progresele de azi și, mai mult ca probabil, și de progresele de mâine... Și apoi, de cealaltă parte, se pune problema: este dispus individul să se supună toată viața unui sistem de influențe care nu sunt totdeauna în acord cu aspirațiile și așteptările sale și ale comunității în care trăiește? Apoi, să nu uităm că tinerii de azi, sub influența tehnicii moderne încă mai așteaptă soluții prefabricate pentru toate situațiile cu care se confruntă în mod cotidian.

          Este greu să se pună de acord cerințele societății din care facem parte cu progresul științei, al tehnicii de ultimă oră, cu dezvoltarea individului și cu posibilitățile reale ale școlii. Va mai trece mult timp până ce societatea va reuși să imprime școlii ritmul dorit, de concordanță cu accelerarea actuală a ritmului de dezvoltare a cunoștințelor de vârf în știință și tehnică, și să-i asigure resurse adecvate și suficiente pentru a-și putea realiza aspirațiile și pentru a-și putea atinge obiectivele...”

          Iată doar o parte din conținutul ideilor vehiculate și susținute cu competență și convingere de către profesorul Dumitru Salade, la început de secol actual și de mileniu, prin mijlocirea cursurilor universitare, a lucrărilor prezentate cu entuziasm și dăruire profesională și umană, în diverse și multiple simpozioane, conferințe și mese rotunde, în întâlniri cu presa sau în discuții de specialitate.

          Opera de referință a profesorului Dumitru Salade rămâne ca o marcă de prestigiu, de înaltă ținută academică și profund umanism, de autentică virtuozitate profesională, pentru generațiile viitoare, pentru școala, dascălii și învățământul românesc.   

          Așadar, să nu uităm: „Învățătura îți dă lumină, dar nu te înalți decât prin caracter”, după cum spunea și profesorul Dumitru Salade, amintindu-l pe Ovid Densusianu.

          Omagiile noastre regretatului mare corifeu al pedagogiei clujene, in memoriam!

          

   

                                                                        PERSIDA RUGU