Lucarne arse de tăcere
pe soclul serii se deschid
cum ochiul din albastrul vid
prin somnul toamnei
ca un lied
se schimbă-n fagure de miere
cobor arípa dinspre munte
cum aș urca pe-un cerc polar
când pașii noștri
în zadar
cenușă cern pe-un ax stelar
și-n flăcări zămislesc o punte
ascunsa lacrimă de jad
ne creionează aspra cale
și-argintul apelor din vale
sub vânturi reci
cu-arome pale
ne-aruncă-n ploile ce cad
cum să te smulg din oarba vrere
ce mi te-a dus departe-n cer –
ecouri frânte de năier
se-adună-n mine
când te cer
pe veci cu-a dragostei putere
PERSIDA RUGU
