DACĂ...
Dacă-ți rămâne mintea când cei din jur și-o pierd
Și fiindcă o ai te-apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alții nu mai cred
Și-i ierți și nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de așteptare nu ostenești nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ți clatini gândul drept,
Dacă izbit de ură nu te răzbuni urând
Și totuși nu-ți pui mască de sfânt sau de-nțelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ți-l faci
Sau gândul, deși judeci, de nu-ți e unic țel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbușirea taci
Și poți, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să-i ducă în ispită,
Sau truda vieții tale ce-i spulberată-n vânt
De poate iar s-o-nalțe unealta-ți prea tocită,
Dacă poți strânge toate câștigurile tale
Ca să le joci pe-o carte și să le pierzi așa
Și iarăși, de la capăt, să-ncepi aceeași cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poți nervii, gândul și inima să-i pui
Să te slujească încă, peste puterea lor,
Deși în trupul firav o altă forță nu-i
Afară de voința ce le impune: spor!
Dacă te vrea mulțimea, deși n-ai lingușit,
Ori lângă rege umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poți să fii lovit;
Dacă nu numai unul, ci toți îți dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu șasezeci de clipe de veșnicii, mereu,
Vei fi pe-ntreg pământul deplin stăpânitor
Și mai presus de toate, un OM, copilul meu!
ÎNVAȚĂ
Învață de la ape să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învață de la rocă să taci și să veghezi,
Învață de la munte cum neclintit să crezi,
Învață de la soare cum trebuie să-apui,
Învață de la piatră cât trebuie să spui,
Învață de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci.
Învață de la toate, căci toate-ți sunt surori,
Cum treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori!
Învață de la vierme că nimeni nu-i iertat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat,
Învață de la focuri ce-avem de ars în noi,
Învață de la râuri să nu dai înapoi,
Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea,
Învață de la zile ca vremea să-ți cunoști,
Învață de la stele că-n cer sunt multe oști.
Învață de la greieri, când singur ești, să cânți,
Învață de la lună să nu te înspăimânți,
Învață de la vulturi când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei,
Învață de la floare să fii gingaș ca ea,
Învață de la rază să ai blândețea sa,
Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate că totu-i trecător!
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveți din tot ce piere cum să trăiești în veci!
