Lumina ta adunată într-o petală de crin
a căzut în mlaştina tăcerii
nisipuri mişcătoare au rămas în urmă
de te-aş căuta unde să te găsesc
doar dâre de-argilă
pe cărarea albastră
în urmă umbre de-azbest
care-ţi strigă numele
pe câmpia verde a copilăriei născute în cer
paşii tăi neauziţi
sunt seminţe de flori şi fiori
arbori întorşi din uitare
ape vuiesc
munţi se clatină
te îmbraci în roua solstiţiului
cum ai păşi pragul unei pagode astrale
PERSIDA RUGU
