Persida Rugu, o poetă cu o voce distinctă, sigură, consistentă, se remarcă printr-o creaţie literară egală cu sine în timp, printr-o poezie hieratică, oraculară, imnică. Volumele sale de versuri sunt proiecţii ale unui Delphi atemporal în faţa întâmplărilor unei lumi mai degrabă imaginate. Ipostaza oraculară se multiplică din spatele vocii diferitelor Pythii. În poeme, alteritatea şi măştile multiple, sub care chipul de carne se ascunde în răsfrângerea din adâncimea paginii, sunt omniprezente. Întregul volum poate fi înţeles, în acest sens, ca o sumă de emisii diferite, într-o mare întâmplare a fiinţei în versuri. Registrele succesive ale Persidei Rugu în emisia întregii sale creaţii se regăsesc şi în acest volum. Transparentizarea cadrului şi luminarea sporadică, la fel ca în abisalele scufundări spre întâlnirea cu sine în ipostaze de fiinţe ale adâncului, este de asemenea prezentă, cum prezentă este şi sugestivitatea lirică a parcursului sufletesc, developat în pagini ca peisaj interior. Tonalitatea e însă inconfundabilă. O confesiune fără intenţia confesării, o confesiune dincolo de propria voinţă, printr-un limbaj ce excede obişnuitul propriilor expuneri lirice, o aduce pe poetă într-o nouă lumină, a poemelor dematerializate, pătrunzând dincolo de pagini, revărsându-se în râul fără de nume al marii poezii.
Adrian LESENCIUC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu