poetului Lucian Blaga
Lucește cântecul curcubeu peste arborii tunetului
Vino, lumină neînserată
apă neîncepută
veniți, păsări ale libertății
îndoliate făpturi priveghind beznele
precum privighetoarea de aur
sau bufnița cea tăcută
veniți, lacrimi ale adâncului
învăluind lucarnele privirii
desfoliați ecoul apuselor verbe
alunecând peste veacul abia început –
cuvintele ard în luminișul lunii
din sângele nostru
Tu ești aici
în umbra de ieri
înmiresmându-ne ființa de parcă nicicând
nu te-ai fi retras în tăcerea de lebădă
sau în petale de nuferi
neauzite sonuri de strigăt mut
între pereți de clepsidră
și amfore de vânt
Rămâi de-a pururi în dreapta
aripei noastre de smalț și flacără –
închinându-ne Cuvântului și ție
înfrunzim veșnicia
castelul de aburinde ploi
și crucea neamului nostru
Amin
PERSIDA RUGU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu