Pierre RONVAUX

            Născut în 1940, la Ath (Belgia), Pierre Ronvaux a condus Institutul Special „Sainte-Gertrude”, din Brugelette. Acest om, pe care-l interesează totul, şi-a consacrat cinci ani din viaţă cercetărilor pentru reconstituirea, în pofida zvonurilor şi datelor hazardate ale povestirilor apocrife, evenimentelor, faptelor şi gesturilor reale ale celei care a fost Gabrielle Petit (20 februarie 1893 - 1 aprilie 1916), eroină a Belgiei din primul război mondial. Stilul său, epurat, construit din fraze clare, într-o mişcare ritmată, beneficiind de un vocabular limpede şi cu ample imagini evocatoare, curge fluvial în pagini care se citesc cu plăcerea unui roman.

Cartea: Gabrielle Petit, cu moartea în faţă, biografie, Editura Illustra, Izegem, Belgia, 1993.
          „Tuturor celor care şi-au dăruit viaţa pentru libertate…”

          La ieşirea din Marele Război, în contextul exaltant al victoriei, scriitorii, jurnaliştii, oamenii de pe stradă, cu toţii erau stăpâniţi de un entuziasm nemăsurat faţă de eroina de care ţara avea nevoie pentru a se redresa. S-a povestit şi s-a scris, mai mult sau mai puţin documentat, despre aceşti eroi, fără a se verifica întotdeauna cu exactitate sursele istorice. Beneficiind de perspectiva timpului, autorul a reuşit să restabilească adevărul în ceea ce priveşte viaţa şi sfârşitul eroic al tinerei Gabrielle Petit (condamnată la moarte de către nemţi şi executată în ziua de 1 aprilie 1916), recurgând la un mare număr de documente inedite, pe care le-a descoperit în arhive neutilizate încă.
          Opera profesorului - scriitor Pierre Ronvaux iluminează, în particular graţie scurtelor şi pertinentelor reflexii psihologice, chipul martirei de factură modernă, iar  realitatea dezvăluită ne prezintă un personaj interesant care, în ciuda imaginii până acum uşor colportate, ne atrage prin amestecul său inedit de fragilitate, de forţă, de îndărătnicie copilărească, de înţelepciune, devenindu-ne astfel apropiat, întrucât se clădeşte sui-generis, la fel ca oricare dintre noi, prin confruntarea calităţilor cu defectele proprii.
          Sacrificiul său de altădată, cu atât mai sfâşietor cu cât era deliberat şi himeric, a rămas şi va rămâne un gest de o măreţie sublimă, de curaj şi abnegaţie, aspecte care conferă numelui său o valoare de simbol. Gabrielle Petit reprezintă o personalitate de chintesenţă a Belgiei libere. «Un fel de Jeanne d’Arc modernă…» (Pierre Ronvaux).

          Scurt istoric al Institutului «Sainte – Gertrude», din Brugelette

          În anul 1242, probabil încă din secolul precedent, pe vechiul drum de la Ath la Mons, în cătunul Wisbecq, poţi vedea Institutul, o casă ospitalieră slujită de «Fiicele - Domnului», călugăriţe care găzduiesc bolnavi, săraci, nebuni şi pelerini.
          «Surorile Cenuşii», ordin de călugăriţe venite din nordul Franţei, le iau locul în 1406 şi, în scurt timp, încorporează în acest spaţiu o şcoală, cu program extern şi cu pension, instituţie care va trebui să-şi închida însă porţile în 1798, în condiţiile expulzării călugărilor de către revoluţionarii francezi.
          În prima jumătate a secolului al XIX-lea, după câteva decenii de supravieţuire sub o formă laică (Pensionul Carnoye), casa devine un prestigios colegiu al Iezuiţilor francezi, singurul din Europa vreme de mai mulţi ani, din care va ieşi viitorul Primat al Angliei, cardinalul Vaughan. Construcţia mănăstirii, care fusese refăcută de Quentine de Jauche de Mastaing, spre 1435, este acum considerabil mărită.
          În 1857, Maica Gertrude, fondatoarea ordinului «Surorile Pruncului Iisus», deschide un orfelinat în care Gabrielle Petit, viitoarea eroină naţională, va fi crescută timp de şase ani; aceeaşi călugăriţă deschide, în 1864, o Şcoală Normală. Cele două stabilimente vor fi printre primele de acest fel, din Belgia.
          Clasele orfelinatului vor fi înlocuite, din anul 1950, de un învăţământ individualizat, la început de tip primar, iar mai târziu de tip secundar. Din motive de raţionalizare, Şcoala Normală va fi desfiinţată în 1954. Începând cu acelaşi an, alături de Institutul de Învăţământ Special, este fondat Institutul Medico-Pedagogic, şi unul şi celălalt adăpostind, pe linia mesajului creştin, sub formă de externat, semi-internat şi internat, copii, adolescenţi, băieţi şi fete, cu dificultăţi de ordin intelectual şi / sau caracterial.

PREFAŢĂ

          Belgia se poate mândri cu numeroase personalităţi exemplare, mai mult sau mai puţin cunoscute, care au marcat lupta purtată de cetăţeni într-o manieră adeseori cotidiană şi obscură, împotriva tuturor formelor de opresiune.
          În fiecare moment dureros al istoriei, s-au găsit femei şi bărbaţi care nu s-au supus nedreptăţii şi care au crezut că există întotdeauna o raţiune pentru rezistenţă, un nume pentru speranţă, un viitor pentru libertate.
          O mare parte dintre ei au fost atinşi de un destin mai deosebit, mai dramatic, până la a plăti cu propria viaţă independenţa, după ce au suferit, în suflet şi în trup, detenţia şi tortura.
          Dimensiunea eroică, la care au avut în acest fel acces, le conferă preţuire şi determină istoria să le graveze numele în memoria unui popor care durează, alimentând dorinţa de libertate şi aversiunea împotriva terorismului.
          Gabrielle Petit este una dintre aceste figuri nemuritoare, al cărei curaj, chiar dacă nu a putut schimba cursul Marelui Război, nu este prin aceasta cu nimic diminuat, exprimând curajul unei tinere de douăzeci şi trei de ani, care prin strigătul său «Pas de bandeau!», a rămas prezentă în sufletele compatrioţilor săi, confruntaţi, un sfert de secol mai târziu, cu o asuprire încă mai crudă…
          Exemplul său este, înainte de toate, modelul unei supravieţuiri a demnităţii umane, al unei apărări pline de tărie morală. El se regăseşte, de-a lungul timpului şi spaţiului, în modelul celor care refuză legea celui mai puternic, aşa cum sunt tinerii ce redau viaţa naţiunilor în această tulburătoare răspântie de secole şi milenii.
          Însă monumentele au şi metehnele propriilor calităţi. Dacă ele dau o culoare de eternitate în ceea ce priveşte forţa sentimentelor, voinţa neîmblânzită, curajul eliberator, trec totuşi sub tăcere lumina blândă a privirilor, acele semi-tente, acele clarobscururi, care înveşmântează sufletul într-o paletă complexă.
          În această situaţie, întregul merit îi revine biografului, care pune de acord imaginea eroinei cu adevărul fiinţei umane, a cărui istorie îi ştersese într-un fel trăsăturile caracteristice. Cum să nu ne simţim aproape de Gabrielle Petit, cea pe care ne-o descoperă Pierre Ronvaux?
          El îşi îndreaptă privirea de educator creştin şi cercetător istoric asupra copilei rebele şi sensibile, asupra adolescentei rănite, asupra tinerei care şi-a asumat prin idealul său şi prin lupta sa îndârjită, sacrificiul suprem ce a reabilitat-o în propriii săi ochi.
          În limbajul clar şi plin de imagini vii, al celor care citesc istoria ascultând mărturiile, lecturând scrisorile şi descifrând întâmplările vieţii cotidiene, Pierre Ronvaux ne oferă spre cugetare o Gabrielle Petit care ne seamănă. Aceasta este una dintre cărţile care ne fac să recunoaştem, în interiorul cetăţilor noastre fortificate, faţa stelelor.

Octombrie, 1991


                                                 Ministrul Pierre Mainil,
                                 Secretar de Stat al Victimelor de Război, Belgia
         
Partea a patra: Sacrificiul

          (…) Gabrielle Petit păşeşte spre «krieger»-ii înarmaţi, cu un mers ferm. Ea trăieşte clipa unei singurătăţi fără de margini, fără prezenţa nici unui prieten, fără nici o rudă lângă ea, nici măcar un avocat sau vreun preot cunoscut care s-o însoţească. Prelatul închisorii, care ghiceşte ceea ce se petrece în sufletul ei, încearcă să o consoleze cum poate:
          - Sunt sigur că Sfânta Fecioară este cu tine.
          Doi militari o fac să se aşeze pe un taburet, un al treilea se apropie pentru a-i lega ochii ; ea se opune cu îndârjire.
          - Lăsaţi-mă !
          Omul se retrage. Ofiţerul grăbeşte deznodământul.
          - Arma la ochi…
          Un soldat din grup se îndepărtează brusc ; refuză să tragă. Se aude un zăngănit de chiulase care se încarcă.
          - Foc !
          Gabrielle izbucneşte :
          - Trăiască Belgia, trăiască…! …
          Şi-a folosit ultima răsuflare pentru o ultimă înfruntare a duşmanilor ; supremul său curaj şi, în acelaşi timp, cântecul său de lebădă, strigătul definitiv de dragoste pentru ţară şi libertate.
          Se prăbuşi încet, cu pântecele ciuruit de gloanţe. Ea, pe care libertatea o exalta, iat-o cu desăvârşire liberă. Era ora 5 şi 48 de minute. Viaţa sa, învingătoare, strălucea în eternitate.

(…)
                             traducere din limba franceză:  PERSIDA RUGU