- variantă la un motiv biblic -
motto:
„Iubirea ţine de elementul apă.
Ea e adâncă, liniştită, când e
liberă.
Valurile ţin de vânt...”
Gellu Naum,
„Calea şearpelui”
1. (am
pus pe raft păpuşa otrăvită de tăcerea din morminte)
Am pus pe raft păpuşa
otrăvită de tăcerea din morminte
de priviri nearuncate
dincolo de oaze
de aspida pe care-o
adăpostea în inimă –
ea, păpuşa, aşteaptă
acum cuminte
lângă alte figurine de
animale periculoase
ora după-amiezelor
în care să poată
visa că-şi mai plimbă inima otrăvită de cobra din
ventriculul stâng
printre clepsidrele
văzduhului
fulgi de nisip
dune ancorate în beznă
am pus pe raft păpuşa
otrăvită de tăceri de priviri
de vipera pe care-o
adăpostea în inimă
2. (arse
frunze scorburi de lumini se amestecă în retina)
Arse frunze scorburi de
lumini se amestecă în retina
ascuţită
a şearpelui-femelă
- arcuindu-şi pielea
striveşte seminţe de nisip
lângă adăpătoarea
cămilelor -
sorbind setea din
umbra vântului
se adună într-un cerc
imperfect
străpuns de ultima
răsuflare
albastră
a soarelui de la orizont
acolo
în umezeala ascunsă a
ţărânei de sub piatră
se coace neliniştită
istovitoare
plămada învolburatului
răsărit
3. (ameţită
de somnul-nesomn)
Ameţită de
somnul-nesomn
reptila ezită
nu înţelege lumina
care-i sfredeleşte pântecul
răsturnată sub piatra de
nedezlipit
ca o frământare de-opal
strigă sieşi în
carnea-i desprinsă
din frigul de lună
adânc
înăbuşit
ţipătul o arde pe
dinlăuntru
spintecându-i măruntaiele
în aşa fel încât
amurgul o va găsi
uscată
o simplă piele uscată
sub piatra de nedezlipit
a pântecelui
4. (ascunsă
lucrare a vulcanului pe muchia unei flăcări)
Ascunsă lucrare a
vulcanului pe muchia unei flăcări
şerpii se adună în şir
lângă firul subţire de
apă
descătuşând ecoul
urmelor de zăpezi ninse de
rădăcini
flămândă neistovită
ardere a spinilor de smoală
încolăcirile arse de
ploi
de seminţe
se vând privirilor
noastre
ameninţător strai de
venin
căptuşit cu mătăsuri
foşnitoare
ca-n ziua fără de număr
fără de memorie
a genezei dintâi
5. (aripi
acoperite de praf)
Aripi acoperite de praf
atinse de ţărână ca de
un giulgiu
zac printre solzi şi
arbori de roci
necunoscute mesaje de
dincolo
adulmecând tăcerea
umbra şerpilor din deşert
pe raft păpuşa îşi
scoate inima dintre coaste
cobra din ventriculul
stâng s-a mumificat
bucată de piele scorţoasă
bună
de frecat duşumeaua
cerului
în zilele
dinaintea sărbătorii
seismic
rana muşcăturii a
înflorit
o excrescenţă
albastră
de forma unei alte inimi
păpuşa respiră
din nou
cu inima veche
proaspăt înfrunzită în
piept
pe când cu inima nouă
străină rană sub umărul
drept
învaţă alfabetul
iubirii
ca
pe-o uitată strigare
din
lacrima
literei H
PERSIDA RUGU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu