LACRIMA DE JOI

Întorc capul spre stânga – Nimeni

Întorc privirea spre dreapta – Nimeni

Şi totuşi cineva în spatele meu

acolo

face semne disperate

mute

cufundate în umbra-sclavă a trupului purtat prin lumină

cineva face semne disperate

pe care nu le pot auzi

aşa cum nu aud nici picăturile de rouă

căzute pe zimţii miresmelor

dintre snopii de ţărână

semne pe care nu le pot vedea

aşa cum nu pot vedea pasul cocostârcului

pe făgaşul săpat de alunecarea

unei veri pe lângă aroma altei veri

uitate

ca trecerea trenurilor prin acelaşi tunel

pe linii paralele

desenate cu pana unui ecou

Întorc privirea spre stânga – Nimeni

Întorc capul spre dreapta – Nimeni

Cineva în spatele meu

face în continuare semne disperate

care-mi săgetează carnea

sângele

semne pe care nu le-nţeleg

semne-sunete dintr-o limbă străveche

încercuite cu aer

ca nişte cearcăne de lună

Cineva face semne disperate şi

nu mă pot întoarce

să-l ajut

Dacă-l vedeţi spuneţi-mi numele lui

noul nume cu care a fost

înveşmântat mai zilele trecute

- o să-i răsădesc

vocalele consoanele

tăcerile

în ogorul de maci

ori

în ţarina de lângă mormintele strămoşilor

la margini de râu

printre sălciile toamnei

crângul care va creşte acolo îi va nemuri

strigătul mut

şi-l va dezlega de blestem

Dacă-l vedeţi

spuneţi-mi

Încă nu e târziu -

şi eu aştept în fiecare seară

pe aceeaşi dungă de orizont

până la mijirea vântului iernatec

Aştept spuneţi-mi

vă rog

Persida RUGU