PROF. UNIV. DR.
IOAN RADU,
O PERSONALITATE ŞTIINŢIFICĂ
MARCANTĂ
ÎN PSIHOLOGIA CLUJEANĂ

motto:

“Scopul suprem al psihologiei îl constituie cunoaşterea omului şi sprijinul oferit acestuia în diferite situaţii de viaţă, de-a lungul ontogenezei. Atracţia psihologiei a fost şi va rămâne OMUL.”

Prof. univ. dr. IOAN RADU

Născut la 15 August 1925, în localitatea Petea de Câmpie, judeţul Mureş, profesorul universitar doctor Ioan Radu, licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj, şi-a petrecut ucenicia în preajma unor mari dascăli ai Universităţii clujene, avându-i ca profesori pe Lucian Blaga, D. D. Roşca, Eugeniu Speranţia, Florian Ştefănescu-Goangă ş.a. O experienţă deosebită, în acest sens, a constituit-o succesul repurtat de activitatea desfăşurată, ca student, la cursurile şi seminariile lui Lucian Blaga. Marele filosof preda, de-a lungul anilor, cursurile de „Geneza metaforei şi sensul culturii” („Trilogia culturii”), „Despre conştiinţa filosofică” („Trilogia cunoaşterii”), „Aspecte antropologice” („Trilogia cosmologică). Fapt important, conform mărturisirii colegilor, lucrarea „Momentul Galileo Galilei şi ştiinţa modernă”, avându-l ca autor pe Ioan Radu, a atras încă de la început atenţia şi preţuirea lui Lucian Blaga, prin pregătirea ştiinţifică şi filosofică a tânărului student, autor al lucrării, prin maturitatea şi limpezimea de cristal a gândirii, prin înţelegerea profundă a problemelor, prin formulările clare şi juste ale acestora, într-un cuvânt prin descoperirea unei puternice forţe de exprimare în domeniile respective de specialitate.

De la aceşti minunaţi îndrumători spirituali, pe care i-a avut ca mentori în anii de studenţie, profesorul universitar doctor Ioan Radu a reţinut „spiritul de geometrie” (tehnicile metodologice, prelucrarea datelor) şi „spiritul de fineţe” (capacitatea de empatie, stabilirea unei comunicări interumane armonioase, înalta vibraţie umană), spiritul de fineţe fiind consecutiv celui de geometrie, trăsături definitorii prezente în întreaga sa carieră didactică şi manifestate atât în lucrările de specialitate, în experimentele psihologice, în profesoratul cotidian la Catedra de Psihologie a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, din cadrul Universităţii clujene „Babeş-Bolyai”, cât şi în cărţile de profil publicate de-a lungul anilor, în volumele proprii şi în volumele colective de referinţă: „Probleme psihologice ale predării matematicii şi fizicii” (1958); „Pedagogia” (1960); „Psihologie generală” (1960); „Pedagogia” (ed. II, 1962); „Psihologia pedagogică” (1963); „Pedagogia” (ed. III, 1964); „Introducere în psihologia experimentală şi statistică” (1967); „Psihologia pedagogică” (ed. II, 1967); „Creativitate, modele, programare” (1967); „Psihologia învăţării” (1969); „Conţinutul şi procedeele programării pedagogice” (1972); „Psihologia şcolară” (1974); „Psihologie generală” (ed. II, 1976); „Examenul psihologic la intrarea în clasa I” (1976); „Pedagogia” (ed. IV, 1979); „Studii de psihologie şcolară” (1979); „Psihologie socială” (1981); „Comunicare şi limbaj.Psihologia educaţiei şi dezvoltării” (1983); „Experienţă didactică şi creativitate”, în colaborare cu Miron Ionescu (1987); „Introducere în didactică” (1988); „Introducere în psihologia contemporană”, în colaborare cu Mircea Miclea (1991); „Metodologie psihologică şi analiza datelor”, în colaborare cu Mircea Miclea (1993); „Psihologie socială”, în colaborare cu Petru Iluţ (1994); „Didactica modernă”, în colaborare cu Miron Ionescu (1995); „Dezbateri de didactică modernă” (1997); „Studii de didactică aplicată” (2001) ş.a.

De-a lungul vremii, numeroase şi importante au fost articolele, studiile, cercetările experimentale şi sintezele de specialitate, publicate în revistele de profil din ţară, aşa cum se pot enumera o parte dintre acestea: „Despre unele greşeli tipice în asimilarea algebrei elementare” (1953); „În legătură cu formarea priceperilor şi deprinderilor matematice la elevi”(1958); „Problemele determinării tipurilor de activitate nervoasă superioară la elevi” (1958); „Formarea deprinderilor de autocontrol în procesul instruirii practice a elevilor” (1962); „Legătura dintre cunoştinţele teoretice şi activităţile practice ale elevilor” (1962); „Unele aspecte psihologice ale instruirii programate” (1963); „Impactul informaticii asupra procesului de învăţământ: de la instruire programată la instruire bazată pe calculator” (1987), precum şi multe, multe altele.

Pe parcursul carierei didactice, a colaborat cu prestigioase personalităţi de marcă în specialitate, printre care amintim pe Florian Ştefănescu-Goangă, pe Alexandru Roşca (timp de cinci decenii), pe Nicolae Mărgineanu (în cercetarea elementelor de psihometrie, în analiza factorilor psihici etc.), pe Vasile Pavelcu (Universitatea din Iaşi), pe Dumitru Salade (în probleme de psihologie şi pedagogie şcolară şi educaţională) ş.a., parcurgând, în peisajul şcolii clujene de psihologie, întreg eşafodajul ierarhiei universitare contemporane: asistent (1949-1956), lector (1956-1966), conferenţiar (1966-1977), profesor universitar şi conducător de doctorate (1977-1995), profesor consultant (din 1995), prezentându-se în permanenţă la cotele maxime ale ţinutei intelectuale şi morale, ale exigenţei valorice, bucurându-se de o înaltă prestanţă profesională şi o autoritate didactică de nezdruncinat.

Ca discipline de specializare, profesorul doctor Ioan Radu a abordat şi a cercetat aspecte diverse şi moderne ale psihologiei, filosofiei culturii, psiho-sociologiei; astfel, un filon caracteristic îl reprezintă etnopsihologia, ca parte integrantă a psihologiei sociale, studiul detaliat al profilului spiritual al unei comunităţi, specificul psihologic al unui popor, ca grup compact, ca macrogrup social, spre deosebire de psihologia de laborator, în care grupul de subiecţi constituie un microgrup social. Metoda de cercetare a macrogrupului social rămâne, mai ales, grila de comparaţie. Amintind de aria cognitivă a scrierilor lui Mircea Eliade, etnopsihologia îşi are un punct de obârşie şi în cercetările sui-generis ale creaţiei blagiene, întrucât, după spusele proprii, Lucian Blaga i-a fost şi i-a rămas mereu un maestru sufletesc.

Printre colegii pe care i-a avut, de-a lungul anilor de şcoală, profesorul Ioan Radu îşi aduce aminte, cu multă emoţie, lumină şi cădură sufletească, de – ulterior – filosoful şi teologul Andrei Scrima, de dialogurile interesante şi deosebite pe care le purtau, de admiraţia reciprocă în ceea ce priveşte achiziţiile obţinute în domeniul cunoaşterii general-umane, precum şi a bucuriei afirmării acestei puteri de cunoaştere în viaţă, a traducerii ei în idei, în fapte, în realizări, în comportamente izvorâte din conştiinţa unei apartenenţe universale, ca om teandric, înduhovnicit (această „trestie gânditoare...”, după cunoscuta sintagmă a lui Blaise Pascal), a creatorului de valori.

Promotor fervent al psihologiei clujene şi, în sens larg, al psihologiei româneşti, cunoscut şi apreciat şi peste hotare, profesorul universitar Ioan Radu a colaborat cu psihologi din Franţa, Polonia, Belgia (avându-l ca mentor ştiinţific de peste hotare pe profesorul Faverge, matematician şi psiholog, specialist în ergonomie, din Bruxelles), fiind în acelaşi timp membru activ al Academiei din New York (din anul 1994), precum şi membru al International Association of Applied Psychology.

Şef al Catedrei de Psihologie, între anii 1975-1977, reluând această funcţie după anul de graţie 1990, când a reînfiinţat catedra şi secţia de Psihologie a Facultăţii clujene, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, profesorul doctor Ioan Radu a fost şi redactor-şef al Revistei de Psihologie, editată de Academia Română şi al versiunii acesteia în limbi străine („Revue Roumaine des Sciences Sociales, Série de Psychologie”, 1981-1991). Totodată, a fost şi redactor principal al Revistei „Studia Universitatis Babeş-Bolyai” (1990-1995), „Seria Psychologia-Paedagogia”, precum şi expert UNESCO, activând cu numeroase participări la congrese internaţionale, conferinţe, simpozioane, forumuri, seminarii de profil, care i-au amplificat aria de relaţionare profesională, realizând astfel colaborări de prestigiu în domeniul psihologiei teoretice şi aplicate. Astfel, a avut o amplă colaborare de specialitate cu psihologi şi matematicieni de la Catedra de Psihologie a Universităţii din Bruxelles etc.

Activitatea profesorului universitar doctor Ioan Radu reprezintă o punte de legătură între vechea generaţie de psihologi şi psihologii tineri, sfărâmând şi anihilând astfel consecinţele nefaste pe care le avusese de suferit ştiinţa psihologiei, în anii vechiului regim, prin traversarea conului de umbră al perioadei 1978-1989.

Mentor de şcoală, după Revoluţia din decembrie 1989, profesorul Ioan Radu a înălţat, ca un autentic Prometeu, flacăra reînvierii ca ştiinţă a psihologiei în Universitatea clujeană; a format noi cadre de înaltă ţinută ştiinţifică, a deschis porţile unor noi specializări în domeniu, pe bazele aceleiaşi seriozităţi în cercetare care l-a caracterizat întotdeauna.

Profesorul Ioan Radu afirmă: „... fiecare generaţie, fiind centrată pe sine, este mereu tentată să creadă că ştiinţa, istoria, începe odată cu ea, că ea singură este deţinătoarea adevărului, în timp ce generaţiile precedente au trăit în eroare... În timp, se constată însă faptul că adevărul, care părea iniţial un paradox, devine o banalitate şi apoi, uneori, o prejudecată... Fiecare generaţie reprezintă, întotdeauna, un moment important în istoria ştiinţei, în continuitatea cunoaşterii umane...”

Neobosit întemeietor şi organizator de şcoală psihologică actuală, având o personalitate plină de înţelepciune, de perseverenţă, de generozitate şi căldură umană, dar şi de rigurozitate şi fermitate didactică, profesorul universitar doctor Ioan Radu a repus pe culmile cogniţiei şi meta-cogniţiei jaloanele construcţiei psihologiei, ca ştiinţă în continuă afirmare şi dezvoltare, pe tărâm clujean contemporan.

PERSIDA RUGU