Mamei
Amprenta clipei peste zăpezi
arborii solstițiului își înfig rădăcinile
în inimi
coboară tăceri peste spinii aducerilor-aminte
strigătul tău neauzit îmi răscolește viscerele
e tot mai puternic
tot mai ascuțit
cu cât lacătul memoriei
ruginește sub năvala frunzișului de ape
zăgazuri sfărâmate țipătul îmi sfredelește viața
gaj pentru liniștea respirației tale
dincolo
umbră a fluturelui de abanos
așchiile timpului mi se aștern
sub tălpile goale
PERSIDA RUGU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu