Leandru ocrotind masa tăcerii
cu două scaune lângă o cupolă de foc
singurătatea e plină de oaspeţi
flori tăcute se deschid spre ţărână
coboară ecoul vocii tale
mamă
pe scaunul gol aşteptându-te de veacuri
aleasă erai să-mi fii pântece de leagăn
să fii lumină în bezna din mine
mamă
cu toată tinereţea pe umeri
ca o eşarfă de vânt
peste sunetele sângelui
Umbra ta mă cuprinde spasmodic
niciodată nu voi şti
de ce m-ai ales dintre atâtea uitări
de ce pe mine şi nu pe celălalt
frate
sau soră a mea
de ce eu ţi-am bătut la poarta de carne
cu mai multă îndrăzneală
sau dorinţă de a sta
acolo
lângă inima ta neobişnuită cu durerea
de ce eu
mamă
şi nu găsesc răspuns
plecarea ta e o rană
o port în dreptul tâmplei în care
te-am cuprins ca pe un prunc
născut din zei
spre nemurirea noastră
mamă
fragedul meu mormânt
şi cruce de
înviere
PERSIDA RUGU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu